In ianuarie am trecut prin cel mai greu moment al vietii mele, atunci cand a decedat cea care mi-a dat viata. Desi sunt barbat nu conteaza ca la fel de mult suferi daca ai fost mai mamos si mai apropiat de mama ta!
Este de nedescris prin ce treci atunci cand iti pierzi mama.. Simti ca o parte din inima ta s-a dus si ca nu o vei mai recupera vreodata si ca viata ta nu va mai fi la fel.. Asa si este, cat de mult incerci sa te iei cu una cu alta nu uiti ca cea care ti-a dat viata si care te-a crescut/educat/ingrijit nu mai este si nu va mai fi niciodata langa tine, cand ti-e bine sau greu si care sa te indrume si sa-ti spuna ce e bine si ce nu..
In prima luna am plans extrem de mult… Nu plansesm in viata mea asa mult. De fiecare data cand ma duceam la mama la mormant plangeam. Am plans foarte mult si la praznicul de 40 de zile.
O perioada am fost mai linistit, desi acum plang mai rar mama este mereu in gandurile mele! Este tare greu fara ea si nu ma asteptam sa vina momentul asta asa repede 🙁
Viata asta realizezi ca este extrem de scurta doar atunci cand iti moare cineva din familie!! Realizezi ca nimeni nu traieste o vesnicie si ca din pacate toti ne ducem candva, mai devreme sau mai tarziu..
Strangem ca furnicile sa avem de toate/palate/masini si cand firul atei s-a terminat nu iei nimic cu tine..
Ce pot sa va spun: iubiti-va mamele cat sunt inca in viata si petreceti cat mai mult timp cu ele pentru ca intr-o zi se vor duce si o sa simtiti ca „cade cerul pe voi”!
