Astazi 3 septembrie este ziua mea de nastere si parca nimic nu ma face fericit si nimic nu anunta ca va fi o zi „speciala” asa cum e normal sa fie cand iti aniversezi ziua de nastere, in special cand ti se mai rotunjeste varsta cum este cazul meu 45. Cu toate ca imi vor veni prietenii si familia cand stiu ca nu e mama parca nu am chef de nimic..
As fi dat orice sa fie mama langa mine, cea fara de care eu nu as exista, cea care m-a crescut/educat in cei 7 ani de acasa si protejat de apa si de foc.. Cea care mi-a spus ce e bine si ce nu e bine…
Cum am spus si in primul articol de dupa moartea mamei „nu voi mai putea fi niciodata 100% fericit”, asa si este. Nu ai cum sa mai fii fericit cu adevarat atat timp cat cea care ti-a dat nastere nu mai exista pe pamantul asta… Poate iti gasesti fericirea prin alte chestii dar nu vei mai fi fericit/implinit 100% niciodata..
Eu cand plecam in calatoriile mele ma duceam linistit ca mama e acasa si ca e bine. O sunam si vorbeam cu ea si parca si eu eram mai implinit sufleteste cand faceam asta si ca aveam pe cine sa sun. Acum plec in calatorii dar nu mai are cine sa ma mai sune sau sa ma astepte acasa cu mancare gatita si cu bratele deschise cum o facea ea 😥
Cum e viata asta… Realizezi ca e trecatoare doar cand iti moare cineva din familie pana atunci iti vezi de ale tale si nu te gandesti ca acel moment va veni intr-o zi! Stiu ca asa stau lucrurile pe pamant si ca intr-o zi toti ne ducem, faza e ca mama a plecat prea devreme la doar 67 de ani 😦
Mamica, cu lacrimi in ochi iti scriu si iti spun ca te iubesc si ca nu te voi uita niciodata 😢
Tu ai fost inima si sufletul meu.. Acum nu mai am nimic fara tine!!
Odihneste-te in pace!
